În direct din biserică

Adrese utile

Episcopia Romano-Catolică Iaşi
radio vatican

Radio Vatican


Radio Maria
Radio Iasi AM
Sanctuarul Marian de la Cacica
Situl de stiri Catholica

Publicatii (Multimedia)

Parohiale

Diecezane

Istoricul comunei



Comuna Răducăneni este situată în partea sud-estică a judeţului Iaşi, pe frumoasa vale a pârâului Bohotin, afluent permanent al Jijiei, cu o lungime de peste 23 km, şi cuprinde satele Bazga, Bohotin, Isaiia, Rosu, Răducăneni şi cătunul Trestiana. Geografic, ne aflam la contactul dintre două unităţi diferite: Podişul Central Moldovenesc şi Lunca Jijia - Prut, dar satele se găsesc în zona de dealuri pitoreşti, cu eroziuni, dar şi cu o vegetaţie bogată (vii, livezi, păduri) care accentuează farmecul natural al localităţilor.

Descoperirile arheologice şi documentele istorice fac dovada că Valea Bohotinului a oferit condiţii prielnice de vietuire, favorizand dezvoltarea unor puternice civilizatii, inca din epoci stravechi - Neolitic si chiar Paleolitic, intr-un proces de continuitate si cu o intensitate de locuire bogat atestate, ilustrand toate treptele de dezvoltare ale culturii si civilizatiei omenesti cunoscute de istorie. Uneltele de silex, topoarele, daltile si ciocanelele din piatra, varfuri de sageata, fragmentele de ceramica dovedesc, dupa cum afirma si cercetatorul iesean Vasile Chirica, existenta unor populatii din Paleoliticul Superior si a locuintelor din Cultura Cucuteni, Cultura Noua si Hallstat. Aceste dovezi arheologice au fost descoperite in locurile numite: La Tinta (Bazga), in Vadut si in Paguba (Raducaneni), in Rapi si Pietris (Bohotin), Dealul Cimitirului (Isaiia) si Crama lui Dasca (Rosu).

Prezenta daco-romanilor din secolele III-IV d.C. sunt atestate de descoperirile din punctele Besleaga (Bazga), La Mormant si Mitoc (Raducaneni), pe Platou (Isaiia). Se pare ca migratiile silesc locuitorii acestei vai sa-si faca salasuri in adancurile padurilor, dovezile din sec. IV-V d.C. fiind mai reduse, dar mai consistente, mai ales in vremea culturilor Botosani-Costisa (sec. V-VI) si Dridu (sec. VIII-IX), cea mai importanta dovada in acest sens fiind tezaurul de la Raducaneni, descoperit in anul 1969, care cuprinde 59 de piese (obiecte de podoaba, piese arabe s.a., apartinand probabil unui cneaz sau familiei sale) si dateaza din prima jumatate a sec. X. De asemenea, caldarile de lut de la Hemeiosu (Raducaneni), descoperite in anul 1959 de catre prof. Mircea Petrescu-Dambovita si Dan Teodor, dovedesc existenta unei asezari prefeudale. Este impresionant cum aceste obiecte vorbesc despre o populatie sedentara, stabila, ocupandu-se cu agricultura, cu o stratificare sociala in obstea sateasca feudala.

Prima atestare documentara a denumirii de Bohotin este din anul 1411, intr-un document al domnitorului Alexandru Voicu, in care se vorbeste despre prisaca de aici si nu despre sat.

Primul sat infiintat pe Valea Bohotinului este Bohotin, la 20 martie 1636, de catre vistiernicul Dumitru Buhus. Urmeaza satul Bazga, infiintat pe la 1700, dar inscris cu acest nume intr-un document din 15 iunie 1776 si mai clar cu titulatura de sat in noiembrie 1785. Înscriem apoi satul Isaiia intr-un document din noiembrie 1785, dupa aceea satul Raducaneni in 1806, iar targul in 1816. În sfarsit, satul Rosu, care se pare a fi mai vechi decat Isaiia si Raducaneni, aparand intr-un document din 25 martie 1786, unde se pomeneste despre un han si o carciuma apartinand unui oarecare Rosu, dar care nu mai apare ca sat in documentele de pe vremea improprietaririi lui Cuza (este posibil ca putinii sateni de aici sa fi fost trecuti pe listele de la Bazga sau de la Raducaneni). Credem ca satul este mai vechi si pe baza faptului ca in Arhiva Parohiei Ortodoxe Bazga se noteaza ca biserica de aici a fost adusa de la Rosu in anul 1792, dar numai un sat intemeiat isi facea biserica.

Fiind mai nou, datele de atestare a satului Raducaneni sunt foarte precise. În a sa Cronica a Bohotinului, istoricul si scriitorul Radu Rosetti noteaza: "La 1806, hatmanul (Raducanu Roset, n.n.) dobandind voia Domnului, aduse un numar de ciangai de pe Siret cu care descaleca pe Pietros, un sat care primi numele de Raducaneni. Tot el obtinuse invoire sa infiinteze in Raducaneni un targusor".

Locuitorii satului au luat repede numele de la intemeietorul sau, deoarece intr-un document din 23 Maiu 1836 se noteaza averea mosiei Bohotinului pe sate, iar despre Raducaneni apar mentiunile ca satenii aveau mare pretuire pentru boierul lor. În Marele dictionar geografic al Romaniei se noteaza ca satul s-a numit intai Pietrosul (dupa numele plaiului pe care a fost intemeiat initial), dar, din cauza alunecarilor de teren, hatmanul a donat alte terenuri pentru casele locuitorilor pe actualul amplasament al Satului Vechi (sub padurea de la apa minerala).

În legatura cu infiintarea targului de la Raducaneni, exista un document ulterior, facut probabil la cererea lui Lascar Rosetti (mostenitorul unei parti din mosia de la Raducaneni), in ziua de 26 mai 1851: "... a hrisovului nr. 43 prin care se aproba Agai Lascarache Roset dreptul de targusor la mosia Raducaneni, tinutul Falciu, potrivit hrisovului din 1816, pe care l-a pierdut...". În acelasi dosar din Arhivele Nationale ale Statului din orasul Iasi se gaseste si propunerea Ministrului de Finante pentru reinnoirea actelor vechi din 1816-1818, ani in care s-au emis aprobarile pentru targul hatmanului Raducanu, care a adus aici un numar de negustori evrei, asezati pe actuala sosea nationala, deci separat de satul Raducaneni, parte care este numita si azi de localnici targul. Faptul ca in inventarul mosiei din 1836 apar inscrisi 20 de galbeni din venitul dughienilor dovedeste ca aceasta activitate era destul de profitabila pentru stapanul mosiei.

Hatmanul Raducanu Roset, care primise in ultimul timp rangul de logofat mare, muri in anul 1838. Averea sa nu mai era acum asa mare, mostenitorii sai fiind obligati sa vanda multe mosii. Abia in anul 1845 impartira mosia Bohotinului, pe care o pastrasera, partea cuprinzand satul Raducaneni revenind lui Lascar, al treilea fiu, care va face multe lucruri spre folosul locuitorilor.

Om cult, absolvent al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Heidelberg (Germania), Lascar Rosetti obtine diploma de doctor in drept cu "summa cum laude" (azi 9, n.r.) la 23 august 1841. Întors in tara in acelasi an, ocupa diverse functii, dar relatiile sale cu domnia devin tot mai incordate, trece in "opozitie" si este unul dintre conducatorii miscarii revolutionare din Moldova de la 1848. Fiind arestat, reuseste sa evadeze si se exileaza la Paris. Schimbandu-se domnul, se intoarce in tara in 1849, este ridicat la rangul de vornic si ocupa iar functii importante. Participa activ la miscarea unionista, fiind propus pentru domnie, dar refuza cu hotarare si este intaiul ministru de finante al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, dar isi da demisia dupa opt zile si ocupa alte functii. Dupa abolirea lui Cuza (23 februarie 1866), se retrage din viata publica si traieste retras la Raducaneni.

Lascar Rosetti - Lascarache (sau Laskaraki) cum mai era numit - era foarte stimat de contemporanii sai pentru cinstea lui exemplara, pentru marea cultura stiintifica, pentru ca era un foarte bun gospodar si agricultor, un excelent om de afaceri, conducandu-si singur mosia, pe care domnea cea mai desavarsita ordine. Dar era iubit si pretuit mai ales pentru bunatatea si daruirea sa. Tinea mult la oamenii sai de pe mosie si de la curtea boiereasca, facand multiple binefaceri: inca din 1847 a infiintat "cu a sa cheltuiala" o scoala la Raducaneni (fiind printre primele cinci scoli rurale incepatoare din Moldova), distribuia in fiecare an taranilor sume mari pentru medicamente, facea donatii pentru biserici, isi trata slugile cu mare omenie. Era un tragator neintrecut cu pistolul si a fost unul dintre fondatorii Jokey-Clubului din Iasi.

Lascar Rosetti a murit la Iasi in ziua de 28 aprilie 1884, la varsta de 68 ani, lasand mosia Raducanenilor nepoatei sale de pe frate, Ana, casatorita cu generalul Gheorghe Catargi, care a continuat actiunile unchiului ei, de dezvoltare a Raducaneniului pana in 1910, cand inceteaza si ea din viata.

Din cele de mai sus reiese ca Lascar Rosetti a avut un rol progresist in toata Moldova, nu numai la Raducaneni, unde si-a construit curtea boiereasca prin 1851, constructie declarata monument arhitectural si care, din pacate, astazi zace in paragina.

Scoala lui Lascarache", cum era denumita, se afla langa curtea boiereasca, avea doua sali spatioase si a avut ca prim invatator pe Mihai Pop, adus din targusorul basarabean Leovo. Acesta a lucrat la Raducaneni peste 40 de ani, fiind cel care a educat alte serii de invatatori. Dupa el au urmat invatatorii Natalia si Stefan Filon, care au supravegheat construirea noului local al scolii, tip "Spiru Haret" (cladirea unde este acum biblioteca liceului), cu patru sali de clasa, cancelarie si locuinta pentru director, data in folosinta in 1900.

Prin anii 1910-1912, comunitatea evreiasca isi construieste o scoala primara proprie, la initiativa comerciantului F. Zinger, pentru invatamantul de rit ebraic, cu predare in limbile idis si romana, cladirea fiintand si astazi sub denumirea de "Scoala nr. 2".

În anul 1962, din cauza numarului mare de elevi, la Raducaneni se infiinteaza "Liceul Teoretic", al carui prim director a fost prof. Cornelia Tomulescu-Buta. Între 1970-1972 se construieste noua cladire cu etaj, iar in perioada 1977-1990 se transforma in liceu agro-industrial. Astazi este denumit Liceul Teoretic "Lascar Rosetti", cu profil real-umanist. În perioada 1970-1998, cu mici intreruperi, la conducerea liceului s-a aflat prof. Mihai Patras. În 1975 a luat fiinta Clubul elevilor.

În Raducaneni sunt doua biserici, una pentru cultul romano-catolic si cealalta pentru crestinii de cult ortodox.

Prima biserica romano-catolica a fost construita in anul 1826 pe actualul amplasament, de dimensiuni mult mai mici, dar este mai mult ca sigur ca a existat un lacas de cult inca din 1807-1808 deoarece credinciosii catolici care au locuit in prima asezare, numita Pietrosu, nu se puteau lipsi un lacas de rugaciune. Stim, de asemenea, ca tot in 1826 a inceput si stramutarea gospodariilor de la Pietrosu pe actuala vatra a Satului-Vechi Raducaneni, din cauza alunecarilor de teren, fenomenul eroziunii fiind specific si azi zonei Hemeiosu. Actuala biserica a fost construita in perioada 1914-1928 pe terenul donat comunitatii catolice de "duduca Ana", cum ii spuneau oamenii Anei Catargi. Tot ea a donat comunitatii si locul de cimitir, situat pe partea stanga a paraului Bohotin, azi aflat in vatra Satului Nou Raducaneni. Dintre preotii catolici, oamenii pastreaza vie amintirea celui care si-a jertfit viata pentru construirea bisericii noi, pr. Benevent Wiener (paroh la Raducaneni intre 1914-1926), decedat intr-un tragic accident in anul 1926.

Despre prima biserica ortodoxa din Raducaneni nu avem date certe. Stim ca in Raducaneni credinciosii ortodocsi au venit atrasi de activitatea intensa in domeniul economic a targului, preponderent comercial si de mica industrie. Stim sigur ca in anul 1905 bisericuta din lemn din satul Bazga a fost stramutata la Raducaneni, la initiativa preotului Dumitru Ciocarlau. Aceasta biserica este mult mai veche si a parcurs un drum lung, fiintand pe la 1740 pe Valea Prutului, apoi a fost mutata in satul Rosu, de unde a fost stramutata in satul Bazga pe la 1792. Terenul pentru biserica si cimitirul ortodox a fost donat tot de catre Ana Catargi. Din 1995, in Raducaneni se construieste o biserica noua.

Comunitatea evreiasca a avut un lacas de rugaciune, construit prin 1817 (aceasta fiind actuala tamplarie din centrul Raducanenilor), fiind bine stiut faptul ca la recensamantul din 1905 au fost mentionati circa 1200 de evrei.

Spitalul din Raducaneni este mentionat in Marele Dictionar Geografic al Romaniei astfel: "În partea de nord-est a targusorului Raducaneni, peste paraul Bohotinului, pe poala dealului se afla Spitalul rural construit de stat" intre 1896-1898. Cel mai mult timp a functionat aici dr. Mihail Proca (1953-1988), multa vreme fiind si director al spitalului. Langa spital s-a construit Dispensarul comunal (intre 1975-1977), cu locuinta pentru medic, iar in satul Bazga fiinteaza si astazi un Dispensar stomatologic. În fostul conac al boierului Lascar Rosetti a functionat, de dupa razboi, o Sectie a Spitalului de Psihiatrie "Socola" din Iasi, sef al acestei sectii fiind timp de peste 30 de ani dr. Marius Pop. Aceasta sectie s-a desfiintat in anul 1993.

În anul 1894, targul Raducaneni a devenit centru de plasa, aici fiind resedinta administrativa, judecatorie (reinfiintata in 1991), jandarmerie, banca, posta-telefoane etc., localitatea pastrandu-si pana astazi calitatea de centru polarizator al activitatii economico-sociale si cultural-spirituale a intregii zone din partea de sud-est a judetului Iasi. Nu-i de mirare, asadar, ca localitatea s-a dezvoltat rapid, aparand multe unitati sau sectii ale marilor unitati economice din Iasi, blocuri, sosele asfaltate, aductiune de apa, canalizare si alte dotari cu specific urban. În consecinta si populatia a crescut de la circa 1900 de suflete in 1900 la peste 4500 in prezent.